Călătorie la Roma

Și în acest an Școala de Vacanță de la Biserica Mănăștur, asemenea unei mașini a timpului, ne-a purtat pe străzile Romei antice. Am făcut această călătorie împreună cu mai bine de 250 de copii și cu o echipă impresionantă de lideri și călăuze. Călătoria la Roma a devenit din ce în ce mai fascinantă pe măsură ce copiii se opreau la Coloseum, la palatul lui Cezar, la catacombe, la piața romană sau atunci când treceau pe lângă impunătoarele apeducte.

A fost decorul perfect în care copii s-au putut întâlnii cu experiențele și învățăturile apostolului Pavel sau cu aventurile spirituale ale bisericii primului secol. La Roma, copiii au încercat să înțeleagă dragostea fără margini a lui Dumnezeu. Fiecare zi oferea un nou prilej de a descoperii o fațetă nouă a iulirii Lui pentru noi și a modului în care iubirea Lui a fost experimentată de primii creștini.

E uimitor modul în care au experimentat, au înțeles și au exprimat copiii dragostea lui Dumnezeu. Într-una din zile copiii au fost “martori” la dificultatea pe care apostolul Pavel și ceilalți călători au avut-o la bordul corabiei care îi purta spre Roma. Câțiva copii urmau să simuleze comportamentul și reacțiile celor aflați pe vas, și au făcut acest lucru cu multă expresivitate. Filip, unul dintre băieței, văzând exprimarea spaimei călătorilor a intervenit în scenetă fără să fi avut un rol încredințat de învățător. Li s-a adresat celorlați cu vorbe simple dar venite din inimă: “Nu trebuie să vă temeți. Isus vă poate ajuta să scăpați. Credeți-mă vă va scăpa pentru că e puternic și vă iubește.“ Deși rolul lui nu a fost parte din planul lecției, Filip a înțeles și a reușit să exprime dragostea și puterea lui Dumnezeu care se află întotdeauna deasupra dificultăților noastre.

La întoarcerea din călătoria la Roma am realizat că achiziția copiilor nu s-a limitat la amintiri frumoase, la date istorice sau la gustări exotice, ci acești copii au fost atinși de dragostea lui Dumnezeu fie prin Cuvânt, fie prin relații sau jocuri, în așa fel încât să poată trăi diferit. Am fost impresionat de modul în care și în acest an copiii au răspuns nevoilor celorlalți, mai precis nevoilor pe care le au copiii din Oltenia. Podiumul bisericii a fost plin de rechizite pentru ei, iar în ultima zi s-au strâns aproximativ 750 de lei din dărnicia celor mici. Îl văd și acum înaintea ochilor pe micuțul Eli ,care venind la mine mi-a întins o bancnotă de 10 lei și mi-a zis: “Cezar, vreau să dau și eu ceva pentru copiii săraci de la Dunăre“.

Va rămâne întotdeauna o uimire cum comorile nemărginite ale lui Dumnezeu pot lua chip în inima unui copil.