M-ar surprinde dacă din prima încercare veţi ghici
Este un brad! Dar cu siguranţă nu e imaginea care ne apare în minte atunci când auzim despre brazi, mai ales în această perioadă a anului, când suntem înconjuraţi de ei. :-)
M-am decis să ,,deviez" puţin de la şirul de studii despre dezvoltarea copiilor, fiind în perioada de advent, atunci când Dumnezeul infinit a devenit atât de personal, mai mult ca niciodată. Cum aş putea rămâne eu neclintită?
Mi-am amintit zilele trecute de poza aceasta, care a avut un efect enorm de mare asupra unei perioade din viaţa mea. Este un brad de pe coasta Mării Adriatice din Croaţia. Am fost marcată profund de această imagine în timpul unei plimbări pe plajă. Cum poate arăta un brad în felul acesta? Mi s-a părut o distorsiune nemaiîntâlnită. Bradul - care pentru mine era asociat cu măreţie, dreptate, ţinută, caracter, veşnicie... cum a putut fi influenţat atât de puternic, încât să îşi piardă ,,coloana"? Era proiectat, gândit într-un mod minunat, aşezat pe stâncă, ţintind spre cer - şi iată-l acum în faţa mea cum se arată, parcă lipsit de caracter, pierzându-şi identitatea, devenind ceva total diferit faţă de ce era gândit iniţial.
Dumnezeu a folosit şi atunci şi foloseşte şi astăzi imaginea bradului croat pentru a-mi pune întrebarea: Cât de mult seamănă viaţa mea cu planul iniţial? Ce am făcut cu lucrurile încredinţate, cum le-am folosit, în ce am transformat valorile primite de la Stăpânul meu?
Revine această întrebare cu mai multă actualitate, fiind în perioada adventului, împreună cu pilda spusă de Isus în Luca 16: ,,Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta! " - oare am risipit şi eu anul acesta averea Stăpânului?
Uitându-mă cu atenţie la ce înseamnă cuvântul ispravnic, am aflat că, de multe ori, era vorba de un rob descurcăreţ şi de încredere, care era responsabil de averea stăpânului. În cele mai multe cazuri, el nu avea nicio proprietate, ba chiar nici viaţa lui nu îi aparţinea. Cam la fel este şi în cazul nostru: ,,Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?" (1 Corinteni 4,7) şi dacă toate lucrurile pe care eu le am le-am primit de la Dumnezeu, le-am folosit oare spre slava Lui, aşa cum El mi le-a încredinţat?
Dacă mă gândesc la viaţa mea, la anul acesta, la timpul, la forţele, la resursele materiale primite, la copiii din grupa mea - aş putea oare zice că mi-am îndeplinit menirea, că am devenit persoana care mă vrea El?
Dacă ar fi să mă gândesc la brad, care ar fi imaginea caracteristică pentru persoana mea?
