Citind presa intr-o dimineata, am dat de o stire care mi-a starnit imaginatia.
"Haituite de un lup, 400 de oi au cazut intr-o prapastie". (Jurnalul Bihorean)
Nu am putut sa nu ma gandesc la paguba pricinuita ciobanului, la spaima oilor si la satisfactia lupului in acele momente.
Dar m-am gandit si cat de bine semanam noi crestinii cu acele oi. Cine stie cate "oi" a impins Lupul in "prapastie" pana acum? Cine stie cate mai intentioneaza sa impinga? Cine stie cati copii are Lupul cel rau in plan sa distruga? Suntem constienti? Suntem in garda? Stam singuri de paza?
Cand nu mai stau in lumina lui Dumnezeu, si depasesc limitele "pasunii" si cand imi distrage atentia pasunea "caprelor sau a vacilor", cand refuz sa mai ascult glasul Pastorului cel Bun si o iau de capul meu crezand ca ma descurc de unul singur, vine LUPUL cel rau care abia asteapta momentul cand sa ma impinga in prapastia pierzarii, a pacatului, a disperarii. Pe langa mine mai sunt si alte oi dar si mieluseii zglobii care au invatat pe langa mine ce importanta este ascultarea de vocea Pastorului. In spatele nostru e Lupul cu ajutoarele lui, in fata e prapastia. Lupul inainteaza tot mai mult si vai ! cadem toti! Strigam, dar...
In cadere imi dau seama ca nu e bine ce-am facut, dar caderea este deja prea mare, prapastia prea adanca si datorita alegerii mele, Mangaietorul nu este acolo. Sper totusi ca va fi bine deoarece privesc in sus si mai vad si alte oi cazand. Poate si pe aici se poate ajunge in odihna Pastorului cel Bun.
Dar, cand privesc in jos, cand privesc in hau, vad trupurile fara viata ale consoartelor mele care s-au lasat si ele fugarite de lup. Vad oi mari si miei, inocentii mielusei care pareau atat de nevinovati si cuminti in turma, dar care s-au lasat ademeniti de blana falsa a Lupului. Oi mari si mielusei deopotriva zac fara putere de a se ridica. E clar - speranta moare. Lupul si-a batut joc de mine si rade de pe buza prapastiei, strigand cuvinte de batjocura - "Ha ha, voi oile Pastorului cel Bun, v-am pacalit, spirit de turma si duse sunteti". Pastorul ne priveste de sus cu mila si asteapta sa strigam dupa ajutor. Unele oi insa care au supravietuit caderii, sunt prea incapatanate sa ceara ajutor si indurare. Cred ca Pastorul nu le mai vrea in turma Lui. Pastorul asteapta!
Totusi, doresc sa schimb finalul in cazul meu.
Lupul alearga, ne alearga pe noi oile, si tot noi oile impreuna cu mieluseii care invata de mici cum sa se fereasca de Lup, cu spiritul de turma cu tot, inainte de a ajunge la marginea prapastiei, ne aducem aminte de cuvintele Pastorului cel Bun, parca auzim in urechi glasul cel bland si iubitor. Mangaietorul e inca cu noi chiar daca ne-am speriat de urletul lupului. Si atunci ca o armata de soldati inarmati cu platosa neprihaniririi, avand picioarele incaltate cu ravna evangheliei pacii, avand mijlocul incins cu adevarul si pe cap coiful mantuirii, ne intoarcem spre lup si-i aducem aminte ca sangele Pastorului cel Bun ne protejeaza de prapastie. Lupul se opreste, desi adineaori era ca un leu care racnea cautand pe cine sa inghita. Socat si confuz, incepe sa faca pasi inapoi, in timp ce noi, oile Pastorului cel Bun facem pasi repezi spre lup. Putem totul in Pastorul cel Bun care ne-ntareste. Dar nu inaintam fara El, ci El merge inaintea noastra. Pastorul nostru a biruit cand a inviat din morti. Mangaietorul e cu noi! Nu dam inapoi nicidecum!
Demascat fiind, Lupul o ia la sanatoasa. Uraaaaaaaaa!!! Dar nu ne bucuram prea tare deoarece Lupul se va gandi la o alta modalitate de inselare. Noi vom ramane echipate de lupta. Intre timp nici nu dorim sa ne uitam la adancimea prapastiei in care am fi putut cadea toate. Poate ne va arata Pastorul nostru cel Bun intr-o zi, dar numai cand vom fi in bratele Pastorului. Fara El e prea periculos sa privim in jos.
De-acum inainte vom sta de paza mai atenti si vom cere Pastorului nostru cel Bun sa stea impreuna cu noi. Ii vom antrena pe mielusei sa nu se lase amagiti de Lup si impreuna cu Pastorul cel Bun vom ramane tari.
"Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele
Si voi locui in casa Tatalui meu pana la sfarsitul zilelor mele".
