V-aţi simţit vreodată că în timpul orelor parcă aţi vorbi zidurilor, copiii par să nu înţeleagă limba pe care o vorbiţi, se uită la voi cu ochişorii lor în forma unui semn de întrebare? Mărturisesc că mi-e mi s-a întâmplat de multe ori. ☹
Am început să mă gândesc oare de ce... şi mi-am dat seama că la baza problemei se află de fapt doi factori extrem de simpli şi totuşi atât de importanţi. Unul - sunt la nivele diferite de dezvoltare, şi doi - sunt diferiţi unul de celălalt. Cu un cuvânt: DIFERENŢE!
Ce revelaţie!!! Am început să caut caracteristicile vârstei copiilor mei de la grupă, apoi să încerc să identific diferenţele dintre ei, tipurile lor de personalitate, să mă înscriu la „cursurile de limbă", adică de limbile vorbite de ei.
Şi iată ce am aflat:
La PREŞCOLARI :
Percepţia: - are o nuanţă sentimentală
- reflectă mai uşor culorile şi forma decât masa
- percepe greu legătura dintre detaliu şi întreg
Memoria: - în mare parte e mecanică, şi nu în mod intenţionat
- este sub influenţa sentimentelor
- fixează mai uşor informaţiile vizuale decât pe cele auditive
Limbajul: - creşte vocabularul în mod spectaculos (de la 1000 de cuvinte la 2500)
- se conturează vorbirea interioară (vorbeşte cu sine), ceea ce are un rol important în deţinerea abilităţilor pentru scris şi citit
- se rafinează din punct de vedere sintactic şi semantic, dar şi pragmatic
- este de neoprit în întrebări: asta ce e?, de ce?, cum? cine? Să ne folosim de această curiozitate şi în timpul predării.
Spiritual: - ei deja pot înţelege adevăruri de bază despre Dumnezeu: El a creat lumea; El are grijă de noi; dacă facem ceva rău, El ne va ierta, Isus a murit ca să ne scape de pedeapsa faptelor noastre, putem vorbi cu Dumnezeu prin rugăciune etc.
- ei înţeleg totul foarte concret, literal, de aceea să evităm limbajul simbolic când vorbim despre Dumnezeu, de exemplu: naşterea din nou, a-ţi deschide inima, a chema pe Isus în inima ta etc.
- să încercăm să explicăm cât mai simplu se poate, folosind imagini concrete.
Gândirea: Din punctul de vedere al teoriei piagetiană, copiii se află în stadiul preoperatoriu, caracterizat prin:
Concreteţe - raportare doar la obiecte concrete, prezente fizic.
Ireversibilitate - incapacitatea de a parcurge pe plan mental acţiunile şi în sens învers.
Egocentrism - convingerea că oricine vede lumea prin ochii săi, şi oricine o experimentează în mod similar.
Centrare - atenţie acordată unei singure dimensiuni la un moment dat.
Focalizare pe stare, nu pe transformare - concentrare pe felul în care se prezintă perceptiv lucrurile, şi nu pe transformările care au dus la aceste stări.
Gândirea transductivă - dacă A cauzează pe B, atunci şi B cauzează pe A.
Atenţia: - atenţia selectivă este mai puţin eficientă decât la copiii mai mari ; stimulii din mediu sunt scanaţi mai puţin sistematic şi există o mai mare vulnerabilitate la distragerea atenţiei de către stimulii nerelevanţi. Preşcolarii mai mari sunt mai capabili să îşi automonitorizeze atenţia, comparativ cu cei mai mici.
- cei de 3 ani pot sta atenţi 5-7 minute. Cei de 4-5 ani: 20 de minute, cei 6-7 ani: 40 de minute
- există o legatură strânsă între cercul de interes şi atenţie, de exemplu desenele animate
Imaginaţia : - e foarte bogată, sunt povestitori activi
- lume imaginară, fantastică
- graniţa dintre realitate şi fantastic e foarte ştearsă
Sentimente: - sunt foarte sensibili la sentimentele adulţilor, le copiază şi le redă cu precizie
- instabil, şi labil
Activităţile principale: JOACA, desenul, povestirea, ascultarea povestirilor
Atât în linii mari despre preşcolari, urmează ca fiecare dintre noi să luăm în considerare aceste caracteristici, şi să ne modelăm lecţiile, întâlnirile, în funcţie de ele, pentru a avea o predare eficientă. Să aducem lucruri noi şi interesante pentru ei, pe care ei pot să le atingă, să le miroase, să le guşte, implicând cât mai multe canale senzoriale, să-i ajutăm să descopere chiar ei adevărul pe care vrem să li-l predăm.
La următoarea întâlnire pe blog, mergem mai departe, la cei mari. Vă aştept să reveniţi,
Emese
