Bertoldo…aţi auzit de el? Eu am citit despre el foarte recent, într-un articol care afirma că s-ar putea ca nici iubitorii înflăcăraţi de artă să nu fi auzit de numele lui.
A fost elevul lui Donatello, cel mai mare sculptor al epocii sale, şi profesorul lui Michelangelo, cel mai mare sculptor al tuturor timpurilor.
Michelangelo avea 14 ani când a venit la Bertoldo, dar talentul său era deja evident.
Bertoldo a fost suficient de înţelept să înţeleagă că oamenii talentaţi tind să viseze şi să se piardă în visele lor, de aceea a insistat ca tânărul să lucreze din greu pentru a se dezvolta pe măsura talentului pe care îl deţinea.
Se zice că într-o zi a venit în studio şi l-a găsit pe Michelangelo jucându-se cu o bucată de lut, creând un lucru mult sub abilităţile sale.
Bertoldo a luat un ciocan şi a spart jucăria în bucăţi, strigând cuvintele de neuitat pentru artist: "Michelangelo, talentul este ieftin; dedicarea este cea fără de valoare!"
Citind această întâmplare am început să mă gândesc la două lucruri.
Primul poate fi asociat cu Barnaba, cel pe care Pavel l-a luat şi l-a condus până în momentul în care a devenit ”mai mare” decât el. Cunoaştem multe astfel de povestiri, în care un simplu învăţător de şcoală duminicală a pus bazele slujirii unor mari misionari sau predicatori. Mi-am pus întrebarea dacă am eu credinţă şi devotament pentru lucrarea lui Dumnezeu printre copiii, sau atunci când intru în clasă văd doar 10-15 copiii neastâmpăraţi. Rugăciunea mea e să am ochi pentru a vedea în aceşti copilaşi oameni mari ai lui Dumnezeu, trăind o viaţă schimbată şi dedicată Lui, să nu mă mulţumesc cu mai puţin… La fel cum ne lăsăm amprenta pe tot ce atingem, lăsăm urme în viaţa copiilor din grupă.
Un alt lucru care m-a pus pe gânduri e ceea ce i-a zis maestrul lui Michelangelo despre talent şi dedicare. Trăiesc eu o viaţă dedicată în totalitate şi predau dedicarea ca o valoare copiilor? Îmi vine în minte un învăţător pe care mulţi îl considerau lipsit de creativitate şi aveau diferite remarci cu privire la modul în care încerca să predea. Au trecut mulţi ani şi acest învăţător e încă implicat şi slujeşte cu acelaşi devotament şi dedicare, pe când mulţi alţii, pretinşi mai talentaţi, au părăsit rapid lucrarea cu copiii.
Talentul e o înzestrare pe care o primim şi nu putem face prea multe pentru a-l avea sau nu, dar dedicarea e teritoriul unde putem să mai lucrăm.
Domnul să ne dea o dedicare demnă de chemarea noastră, o credinţă care vede în copiii neastâmpăraţi oameni care pot schimba lumea.
